ma doare la salam sau trilogia ruperii de carici in doo acte

[SOD]

daca e ceva, io va spun ca sunt un mare bou.

[SOD]

deodata, o dogoreala ingrozitoare il lovi in spate. baga mana in urechea dreapta si scoase un sapun, pe care o arunca peste umar si imediat aparu un lac. calul alerga de manca pamantul. dupa ceva vreme, dogoreala il lovi din nou. baga mana in urechea dreapta si scoase o perie, pe care o arunca peste umar. in locul in care a cazut aparu o padure deasa, nebatuta de piciorul omului.calul fugea de manca pamantul.dar dogoreala reaparu. pesemne ca muma padurii trecuse si de cadrul cel des. atunci, baga mana in urechea dreapta si scoase o gresie. il locul in care gresia cazu, rasari un munte inalt, inalt, pana la cer, cu crestele acoperite de zapada, cu prapastii adanci si rauri involburate. calul fugea de manca pamantul. dar si de data asta, muma padurii razbi. dogoreala il lovi in spate, ca o sageata otravita, mistuindu-i rarunchii..

ati observat ca muma padurii, zmeul cel rau, capcaunul, balaurul, castiga mereu? este un castigator, pana cand ajunge sa se confrunte fata in fata cu fat frumos sau praslea cel voinic. si cand se ajunge la caft direct, zmeul o ia pe cocoasa rau de tot. cum pula mea se intampla asta, nu pot sa-mi dau seama. mereu mi-am pus intrebarea asta, nu de alta, dar zmeul este mult mai coios decat fat frumos, din toate punctele de vedere. zmeul se poate transforma in cea vrea muschii lui, fat frumos nu. zmeul este mult mai mare ( pesemne ca se duce la sala ), fat frumos nu. zmeul traieste pe celalalt taram, unde se intampla lucruri ciudate, fat frumos nu.

de ce aceasta discutie stupida? pentru ca fiecare din noi avem zmeul nostru, muma padurii a noastra, temerea noastra, amintirea noastra, care orice am face, trece peste lacuri, peste paduri si munti si te loveste in spate, iti macina ficatii, se infige in suflet si incearca sa te doboare. probabil ca trebuie infruntata fatza in fatza. probabil ca trebuie sa-ti gasesti curajul de a te lua la tranta cu ea. probabil ca trebuie sa fii atent si sa nu o lasi sa bea din butoiul cu putere, probabil ca trebuie sa o trantesti din prima in pamant pana la gat...apoi sa scoti palosul si sa-i tai capul.

exista si varianta alergaturii permanente, a fugii de responsabilitate, a pribegitului etern. dar de unde se poate procura un cal cu 7 inimi? de unde?

[SOD]

Judetul Tulcea, Delta Dunarii, Satul Partizani. August 2006.

V-ati astepta la o discutie despre cat de de frumos este in delta? despre ce minunatii sunt acolo? despre pescuit si sprituri ingrozitoare? ei bine, nu! nu vom vorbi despre asta.

azi nu sunt un literat, nu vreau sa fac pe nimeni sa zambeasca, nici macar pe mine. azi sunt doar un reporter mediocru, care relateaza fapte si locuri.

langa satul partizani, exista un adapost de copii, o ferma agro - piscicola, in care sunt, sau mai bine zis, mai sunt doar 4 copii,ferma condusa de un domn, pe numele lui Dumitru Francu. Adapostul se cheama Laguna. nimic spectaculos pana acum. sa fie sanatosi, ati fi tentati sa spuneti. la fel am zis si eu. la fel au zis si altii. la fel zic toti localnicii din Partizani. nu de alta, dar familia Francu e familie de scandalagii.

si am ajuns prima data in sat, dupa ce ne-am campat la vreo 15 km pe malul drept al dunarii. am venit la crasma locala sa bem o berica rece. si cum stateam noi asa la masa, un copil a venit si ne-a cerut o tigara. l-am intrebat cati ani are. mi-a zis pe un tot stins, vlaguit, ca face 20. arata de 30. l-am invitat la masa noastra si atunci, simtind ca suntem de partea lui, a inceput sa-si verse tot naduful.

- suntem 4 copii, toti cu probleme si diverse handicapuri, nu avem bani deloc, muncim toata ziua si avem liber doar duminica dupa masa. dimineata intindem plasele apoi avem grija de vite. administratorul nostru ia toti banii. face si turism in camerele noastre dar noua nu ne da nici un ban. nici ajutorul de la protectia copiluli nu ni-l da.nu avem voie sa iesim in sat, nu avem voie sa facem nimic. inainte mai scoteam si noi rame groase, coropisnite si alte alea si le vindeam la turisti, la pescari. acum nici asta nu mai avem voie sa facem. uite, io am aproape 20 de ani si nu am buletin. si i-am zis ca sa ma ajute sa imi scot buletinul si el mi-a zis ca intai strang bani si apoi mergem la tulcea sa-mi faca buletinul. dar din ce sa strang bani daca el nu ne da nici un ban? de mancat mancam bine, ca prindem peste mult. dar atat. ne mai cumpara din cand in cand cate un pachet de tigari pe care il fumat toti la posta. apoi urmeaza sa fumam penale toata ziua. mergem pe malul dunarii si adunam chistoace.
- dar de dormit dormiti bine?
- acu, ca-i cald e bine, dar iarna e najpa rau. caldura nu e decat in camera la el. si-a cumparat si calorifere electrice. bine, dar are si copil mic. noi stam cate doi in pat si ne incalzim unul pe altul.

avea cea mai trista privire din lume, cea mai trista privire pe care eu am vazut-o vreodata. atat de trista..

- stiti cum e iarna aici? daca te urci pe casa si arunci o cana de apa, pana jos e gheata, e bocna. ne trimite sa pescuim pe canale, la copca. trebuie sa mancam, nu?
- pai si cu pestele ce faceti? ca acum, cu plasele, scoateti mult peste.
- da, scoatem o graza de peste. pai il vinde el. noua ne lasa doar cat sa mancam. restul il vinde. acum si-a luat si barca cu motor d-ala pricopsit, iamana sau nu stiu cum ii zice.
- yamaha.
- da, de asta si-a luat. merge c-o viteza acuma, mama, mama..

si ochii i s-au inveselit brusc, ca atunci cand iti gasesti jucaria de mult pierduta. doar ca jucaria lui era de fapt jucaria altuia.

- cand da dupa crap mare, la lanseta si nu prinde, ne injura, ne pune sa facem munci in plus. isi baga si isi scoate. doar pe mine ma lasa sa mai vin in sat, o data pe zi, sa cumpar paine.
- dar tu nu ai pe nimeni?
- ba da, mama e vai de capul ei, traieste in alt sat. si mai am un frate mai mare, de 21 de ani, tot cu handicap. vreau sa-l iau aici, sa pot sa am grija de el.
- pai poti tu sa ai grija de el? ca e mai mare decat tine.
- pot, cum dracu sa nu pot ca-s muncitor si il iubesc. dar acum nu stiu cum sa fac sa-l aduc, ca nu stiu cum sa iau legatura cu el.

dupa 3 zile, dupa ce tot ne povestise de viata lui, am ajuns sa-l urasc pe administratorul lor. aveam impresia ca e un om in varsta, ursuz, posac, vesnic pus pe galceava. asa mi-l inchipuiam eu. l-am intrebat pe baiat cati ani are administratorul si ce pregatire are el de e directorul unui centru de plasament. raspunsul a fost sec : 29 de ani si este pescar din tata in fiu. nu cred ca are 8 clase.

am discutat mult cu Stefan. asa il cheama pe baiat. asta se intampla marti. am venit in fiecare zi in sat, sa bem o bere. in fiecare zi Stefan ne astepta. I-am oferit diverse lucruri si bani. o consolare mult prea palida fata de drama pe care o traieste. i-am promis ca o sa incerc sa mediatizez cazul lor, al copiilor din centrul de plasament Laguna. i-am promis ca in octombrie ne intoarcem sa-l vedem si sa mergem la pescuit de stiuca. i-am zis ca duminica dimineatza plecam.

nu am plecat duminica dimineatza. am plecat mai pe la pranz. pe drum, Stefan de astepta. era acolo de dimineatza. Ne-am strans mainile,i-am mai lasat un pachet de tigari si i-am zis ca ne vedem in octombrie.
- dar in octombrie pe cat veniti?
- nu stiu mai Stefane, vedem noi.
- stiti, io v-am asteptat de dimineatza sa va zic, ca daca veniti in octombrie, sa veniti pe data de 20. ca fac 20 de ani atunci si vreau sa stau cu voi la o bere.

am plecat cat mai repede ca nu cumva sa mi se vada lacrimile...

oare cum claseaza Unesco un astfel de caz? exploatarea copilului? management defectuos? eu i-as zice sclavagism.

[SOD]

La multi ani, Alexandra!

[SOD]

Este prietenul meu. Muncim impreuna, ne distram impreuna. Am dormit in acelasi pat, am mancat din aceeasi farfurie. Am avut si bune si rele. Ne sustinem reciproc. Mai explicit de atat nu pot fi ca sa zugravesc relatia noastra. E mai mult decat prietenie, mai mult decat " gashca noastra ", mai mult decat multe alte lucruri.

" Mama a facut atac cerebral. E la spital.A stat in moarte clinica 30 de minute. E tinuta artificial in viata. E in coma profunda, la terapie intensiva. Nu mai are nici o sansa."

asa a sunat vestea. ii simteam lacrimile prin telefon. m-am simtit nepunticios, incapabil sa-l ajut cu ceva, incapabil sa-i zic macar un cuvant bun, de alinare....incapabil...

imi pare rau prieten drag, imi pare rau...

[SOD]

Am deschis incet pagina, stiind ce va urma. mi-am recitit jurnalul, cuvant cu cuvant, amintindu-mi exact momentele ce m-au determinat sa scriu fiecare post in parte. si ca si jurnalul meu, mi-am dat seama ca ma transform, ca ma modific fara a putea interveni in acest proces. poate evoluez, cine stie?

au fost ani frumosi, cand forumul era prietenul meu. stiu ca suna patetic, dar cautati adanc in sufletul vostru, caci si pentru voi a fost la fel de prieten ca si pentru mine. mi-am facut prieteni reali, pe care ii iubesc si tin sincer la ei. cred ca forumul si-a facut treaba cu varf si indesat. acum, ca dintr-un hard plin, urmeaza ca noi, cei vechi, sa ne retragem, sa facem loc download-urilor proaspete. sper doar sa nu sfarsim intr-un recycle bin prafuit si uitat intr-un colt de desktop.

pana la urma suntem doar oameni, nu siruri de zero si unu. trebuie sa facem ceea ce trebuie sa facem. ceea ce simtim, ceea ce ne face placere. sa facem bine. si sa dam din binele nostru si altora. asta inseamna evolutie? poate..

cel mai lezne este sa judeci omul dupa aparente, dupa slabiciuni, dupa masca pe care, poate din autoparare, si-o afiseaza. e fatza cu care el, omul, iti da voie sa-l cunosti. hei, voi cei care judecati, cate suflete de om cunoasteti cu adevarat? am fost primul care am ridicat piatra si iata ca acum e randul meu sa stau umil in cerc, sa incasez pietrele. nu regret nimic, nu-mi pare rau de nimic. incerc doar sa invat ceva din asta. incerc doar sa invat si pe altii ceva.

cineva imi zicea odata " am sufletul impacat. zambesc pe dinauntru si simt liniste. nu mai e furtuna. doresc doar sa nu devina desert " . ciudat nu? cati dintre voi ati simtit asta? cati dintre voi va doriti asta? cati dintre voi va doriti asta cu adevarat? cred ca e un bun subiect de meditatie si merituos va fi acela ce va reusi.

Nanuka, iarta-ma ca te-am facut in fel si chip, Moshule, incerca sa-ti aduci aminte doar lucrurile frumoase, Kantemire, poti trece peste toate rautatile? Titina, stii doar ca esti o fata dragutza, nu trebuie sa pui la suflet toate prostiile zise de hodorogi ca mine. Shiva, ai cel mai misto tricou si sa stii ca nu esti taran prost. Daca tie iti place asa, inseamna ca asa trebuie sa fii tu. Go ahead! si voi ceilalti, ce poate v-am pricinuit suparari, acceptati-mi scuzele. sunt sincere.

sunt adeptul sintagmei " cui pe cui se scoate ". am provocat multa suferinta in jurul meu si acum trebuie sa sufar la randul meu, pentru a ma vindeca. am o rana urata, cangrenata, dar sper ca intr-o zi sa se inchida. si inceputul tratamentului este insusi acceptarea situatiei, recunoasterea pacatelor. de aceea am incercat sa-mi pun sufletul aici, pentru ca aici e cel mai lezne de judecat, de masurat si comparat. intre voi si sufletul meu e doar o mana de circuite si-un ecran amarat. hai, puneti mana pe bolovan, aruncati, ca e cel mai usor lucru de facut. cine e primul? dar daca nu faceti asta, inseamna ca deja ati inceput sa invatati. nu va pierdeti, nu va irositi facat provizii de bolovani. bolovanii vor fi acolo tot timpul...

e ultimul meu post aici. au fost ani minunati, frumosi, din care mai mult am castigat decat am pierdut si abia acum realizez asta, abia acum sunt recunoscator. am fost o echipa buna din care, cei tineri ar trebui sa invete cate ceva.as vrea sa gasesc cateva cuvinte mestesugite de despartire, dar nu-mi vine nimic in cap. sunt prea trist, poate mult prea trist...