de AnDrEi » Joi Ian 02, 2003 7:18 pm
Stii si u nu poti ajunge niciodata sa cunosti persoana de langa tine si asta pt ca nici pe tine insutzi nu te cunoasti atat cat ar trebui.Daca ne`am cunoaste cu adevarat unii pe altzii, poate ca ar fi mai bine,sau poate NU.. deoarece am trai mereu intr`un vis,mereu libertini si fara sa ne fie frica de ceva,dar parca si sentimentele astea negative te ajuta de multe ori si revii totushi la viatza reala..oricum totul devine un vis care se reduce la nimik cu toate ca noi nu am vrea ....De cate ori ai simtit ca te copleseste durerea?...sau ca fericirea inunda intreaga fiinta a ta? ...ca suferinta cruda nu-ti da voie sa traiesti?...De cate ori ai vrut sa te
stii iubita si sa iubesti?...De cate ori nu simtim nevoia sa ne retragem intr-un colt al nostru, in care sa nu fim deranjati de nimeni si de nimic si sa plangem? Poate nu cu lacrimi, dar durerea care ne macina interiorul, ne determina sa punem capul in maini si sa ramanem asa... Nu ne ajuta parca nimic. Oricat de bune ni s-ar parea lucrurile de care vrem sa ne agatam, nimic nu da rezultate. Avem o imensa capacitate de a simti: suferinta si durere, iubire si bucurie. Implinire. Cineva spunea ca "a fi ranit e un lucru normal". Durerea e inevitabila, pentru ca traim intr-o lume a durerii. Ne apasa o dorinta de a ne simti bine in orice situatie. Adevarul e ca nu de fiecare data ne simtim bine. Indiferent de speranta pe care o avem privind in viitor. Spunem ca traim intr-o lume a confuziei si a durerii, in care omul normal e considerat cel ce se lupta sa supravietuiasca in probleme de sanatate, financiare sau sentimentale. Nu trebuie sa cautam sa inlocuim suferinta cu ceva mai bun, ci sa invatam sa trecem peste ea si s-o transformam intr-un lucru constructiv. E normal sa te doara atunci cand esti lovit. E normal sa te simti bine, atunci cand traiesti momente fericite. Emotia trebuie traita deplin, cu grija insa, de a nu lasa loc trairilor negative. Dar... suferinta e un lucru pozitiv? Da, pentru ca iti poti descoperi domeniile din viata care au nevoie de schimbare si te invata cum sa le schimbi. Apoi, vei putea sa-i ajuti si pe altii. Desi, fiecare ar trebui sa poata face acelasi lucru.Sentimentele ce le traim, pot fi placute sau nu, in functie de evenimentele cauzatoare. La fel, ele pot zidi sau darama cate ceva din fiinta noastra. Nu-i asa, cand te simti obosita si fara chef de nimic, tot ce facem iese anapoda. Dar cand dispunem de energie si putere, parca totul creste cu fiecare ora. De cate ori nu te-ai vazut in imposibilitatea de a intelege motivul pentru care oamenii te trateaza prost? Te vezi amenintat la fiecare pas si cazi in autocompatimire. Ah, sentimentul acesta de autocompatimire, care uneori tinde spre fatalitate, nu aduce decat distrugere. E ca un raspuns interior al intregii tale fapturi. Ai fost dezamagita si
lacrimile vor sa curga, pentru a -ti descarca sufletul. Simti sa te destainuiesti cuiva si daca se poate, cineva de departe, care sa nu-ti poata reprosa mai tarziu, cineva pe care sa nu fii nevoit sa-l privesti in ochi. Se spune ca intelepciunea conduce la emotii pozitive, indiferent de situatia prin care treci, pe cand lipsa ei, nu duce decat la emotii negative, chiar daca situatiile sunt placute. Intelepciunea zideste binele, chiar daca evenimentele prin care treci sunt neplacute. Si in durere si in placere, ar trebui sa invatam cum sa transformam cele mai multe din
sentimente in unele constructive. Nu exista o reteta pentru aceasta, depinde de fiecare om, de cat de matur este el.
Poate fi un proces pentru toata viata, la unii. Dar un lucru e sigur, pe masura ce inveti sa te cunosti, vei descoperi
ungherele intunecoase ale inimii. Acestea sunt adevarate laboratoare in care se produc sentimentele distrugatoare.
Exista asa-numitele emotii problematice, cum ar fi frica sau furia. Deseori vrem sa nu le simtim, ne impunem aceasta. Dar realizam ca negandu-le, problemele vor creste, iar relatiile in care suntem implicati vor deveni superficiale.
Acestea nu trebuie negate, ci stapanite. A le nega, nu face decat sa acumuleze in noi energii negative, care ne macina. Traind liber emotiile, insa, vom invata sa traim in mod corect dragostea, care e o dovada a maturitatii. Vorbind despre
aceasta, e bine de stiut ca, uneori ne e mai usor sa fii amabil si dragut cu cineva, decat sa-l iubesti. Comlimentele, zambetele si alte asemanatoare, nu dovedesc altceva decat ca pot fi daruite usor. Dar cand ajungi sa iubesti pe cineva, e altceva. Ajungi sa respecti persoana respectiva mai mult decat pe tine
insuti. In toate lucrurile. Daca nu exista un raspuns clar pe care sa-l aplici intr-o situatie data, incearca fiind iubitoare. Aceasta este esenta. Foloseste-te de oriceiti e la indemana pentru aceasta. Cauta in interiorul tau si sigur vei gasi, chiar ascunse in vreun colt, modalitati de a`ti arata iubirea fata de celalalt.A fi dependenta, te conduce la o libertate deplina. Acea libertate ce-ti permite sa infrunti lumea si sa fii responsabila. E libertatea de a iubi si curajul de a-ti trai viata in mod transparent. Chiar daca vei fi privat de acea autoprotejare,pe care vrei sa o traiesti.
Aceasta este maturitatea: dragostea pentru cei din jur, trairea si evaluarea sentimentelor intalnite in viata, libertatea totala. Dar nu libertinaj. Simplitate, dar nu acceptare cu usurinta a explicatiilor simple despre viata. Alegerea de a-ti modela personalitatea spre maturitate. E o cale lunga, dar merita sa fie experimentata! la sfarsit, roadele culese vor fi dintre cele mai bune.
Punctul meu de vedere..