o carte care m-a marcat si de ce anume m-a marcat ea pe mine

[stefan]

Oblomov cred ca a aparut la RAO, tin minte ca am vazut-o mai demult prin librarii. Poti incerca si la anticariate...

A, exista si un film, facut de Nikita Mihalkov prin anii '70, poate-l gasesti pe DC++ .

[proXtu]

am cautat cartea la anticariate pana m'am plictisit shi degeaba. am gasit'o in skimb pe siteul editurii Rao, la 408.000 bucata, cica e disponibila da, exista si un film facut in '79, da' pe dc++ sunt slabe shanse sa'l gasesc

[indigo]

mai, carte buna, care personal m-a impresionat a fost Frumusetze si Intristare daca nu gresesc scrisa de Yasunari Kawabata, dar prima care m-a influentzat in felul de a privi lumea a fost Magicianul
iar poezia lu' Blaga...nu am cuvinte =D

[Mihai VDF]

Am un subiect despre Fowels ..... si pe mine m-a influentat Magicianul ....si in afara de ea, cred ca Pandora - Frank Herbert.
Iar ca poezie - Minulescu ... nu shtiu de ce ...a creat un fel de rezonanta ciudata in Mine!

[Daimon]

am citit Sase personaje in cautarea unui autor, de Pirandello...sunt acolo niste chestii legate de viata reala, de teatru si de realitate, de cat de mica e pana al urma diferenta..

[sspikeke]

pe mine m-au marcat mai multe carti:
Despre Soareci shi oameni (John Steinbeck)
Crima shi pedeapsa (Dostoievski)
Alchimistul (Paulo Coelho)

A citit cineva Fratii Karamazov (Dostoievski)? Cum e? Dar Anna Karenina?

Am citit cam tot ce au scris Dostoievski si Tolstoi (poate mi-au scapat niste nuvele netraduse in limba romana). Este neinspirata , in general ,formula "trebuie cititi neaparat", dar pentru un pasionat de literatura nu cred ca gresesc prea mult daca afirm ca sunt cei mai mari (bineinteles ca alaturi de alti "grei").
De exemplu, merita citite inclusiv povestile pentru copii, a lui Tolstoi.

[sspikeke]

Am un subiect despre Fowels ..... si pe mine m-a influentat Magicianul ....si in afara de ea, cred ca Pandora - Frank Herbert.
Iar ca poezie - Minulescu ... nu shtiu de ce ...a creat un fel de rezonanta ciudata in Mine!

Se numeste John Fowles ...

[Dulcik]

din cartile pe care le-am citit pana acum m-au influentat alchimistul de coelhjo si pe aripile vantului. in cea din ukltima poate si din cauza ca m-am regasit pe mine in personajul Scarlett

[Old_Surehand]

Cartea "Shogun" al lui Clavell o consider mai mult un manual scris intr-o forma romantata in care se preda arta comportarii si a bunului simt,arte care pe la noi din pacate ca mai toate artele sunt pe cale de disparitie

[eyewitness]

toate artele sunt pe cale de disparitie

si-n japonia sunt asa ca stai tranchilo

[IuliaD]

Cartile care m-au marcat sunt multe si si-au lasat amprenta in plan psihologic, intr-un mod mai putin evident. Le-am iubit inca de la primele pagini si, dupa fiecare lectura, am gasit o idee noua care merita sa fie analizata in profunzime.
O astfel de carte este "Unchiul Petros si conjectura lui Goldbach" (editura Humanitas, 2004). Chiar merita citita, si nu numai de cei care au gustat polemica (vezi mai sus).

[gaga]

Da in plan parapshihologic daca nu te superi, lectura regulamentului fanclub nu te-a marcat deloc nu e asa?

Citeste intai ce se cere in subiect si pe urma nu da neaparat pe butonul "reply" cu scrie in fereastra de jos, fie mesaj rapid fie la modul avansat (bah trebe smilie d'ala clar)

[kahlan]

O carte pe care eu o consider ca m'ar fi marcat este "Marile Sperantze" a lui Charles Dickens. Nu numai prin faptul ca mi'a placut foarte mult shi ca mi'a lasat o impresie buna, dar asha am inceput eu sa citesc calumea, deuarece inainte, recunosc, nu prea aveam eo tangentze cu uareshce lectura. Asta in primu rand. In al doilea shi cel din urma, mi'a pus in vedere de fapt cate suprize itzi rezerva viatza, cum prietenii itzi devin dushmani shi viceversa.
Pentru aceasta ii multzumesc bunului meu prieten Love2fly, care mi'a spus despre aceasta carte.~)

[usr]

Portretul lui Dorian Gray , Wells
muuuuuuuuuuult prea buna.

[IuliaD]

Portretul lui Dorian Gray , Wells
muuuuuuuuuuult prea buna.

Parca era de Oscar Wilde, nu?

[usr]

dap , am dat cu nuca in perete ^^

[shalom]

Am citit Anna Karenina si e f buna cartea numai ca e cam lunga si unele pasaje iti scot peri albi.Trebuie sa ai nervi sa o termini pt ca merita.

[AndradaTheDev]

Da' multe au fost in viata mea!

Crima si Pedeapsa- M-a facut sa inteleg mai bine ce inseamna sa fii om si uman.

Cei Trei Muschetari- Da, oi fi citit-o eu intr-a patra, o fi puerila, dar aceasta carte m-a atras spre istoria franceza si limba franceza. (nu ca nu-mi place istoria in general...)

1984- Cea mai infricosatoare carte. Nici Stephen King nu m-a infricosat in felu' asta VREODATA, nici alt autor. Imi dau seama cat de aproape suntem de acea lume, si ma trec fiorii.

Strainul- Camus m-a facut sa simt caldura lui Meursault. Desi sunt in continuare ne-existentialista.

[Akyta]

He he, primul meu mesaj pe forum! Pai, m-a marcat "Un om sfarsit" - Giovanni Papini pt ca asa m-am simtit eu atunci cand am citit-o, sfarsita si satula de toate si pt ca am realizat ac esti sfarsit daca vrei sa fii sfarsit. Daca vrei sa-ti ridici capul din noroi, il ridici, poate nu imediat, dar il ridici incet incet. Si mai important, asa cum te ajuti tu, nu te ajuta nimeni.Pentru oricine simte nevoia sa se ridice, macar cu sufletelul, zic sa citeasca Papini

[older]

Ce carte m-a influentat... pai prima despre care pot spune cu tarie ca si-a lasat amprenta a fost "Zoey" a lui J D Salinger... Am citit-o acum vreo 4 ani si, la momentul respectiv, imi venea sa-mi bag capul in nisip si sa nu-l mai scot de acolo...mi-era rusine de semicultura cu care ma laudam (chiar daca doar in sinea mea...). De cand am terminat-o si pana in zilele noastre de cate ori ma ia gura pe dinainte si ma apuc sa dau sfaturi in materie de literatura (caci mi se mai intampla) intr-un colt din minte imi spun ca ar fi mai bine sa tac si sa-mi vad de lungul nasului ...

Apoi, "Leul Rosu" al Mariei Szepes. Mi-a deschis gustul pentru mistic.
Apoi, memoriile lui Grigore Ghica... ma gandesc ca din cauza lor anul trecut am citit aproape exclusiv memorii si jurnale...
Mai sunt multe altele, dar amprenta lor a mai palit...

[fly`]

Ce carte m-a influentat... pai prima despre care pot spune cu tarie ca si-a lasat amprenta a fost "Zoey" a lui J D Salinger... Am citit-o acum vreo 4 ani si, la momentul respectiv, imi venea sa-mi bag capul in nisip si sa nu-l mai scot de acolo...mi-era rusine de semicultura cu care ma laudam (chiar daca doar in sinea mea...). De cand am terminat-o si pana in zilele noastre de cate ori ma ia gura pe dinainte si ma apuc sa dau sfaturi in materie de literatura (caci mi se mai intampla) intr-un colt din minte imi spun ca ar fi mai bine sa tac si sa-mi vad de lungul nasului ...

Apoi, "Leul Rosu" al Mariei Szepes. Mi-a deschis gustul pentru mistic.
Apoi, memoriile lui Grigore Ghica... ma gandesc ca din cauza lor anul trecut am citit aproape exclusiv memorii si jurnale...
Mai sunt multe altele, dar amprenta lor a mai palit...

O prietena mi-a recomandat cartea dar aici n-o gasesc pe nicaieri...Shtii cumva de unde as putea s-o iau in format digital?

[Insolens]

"De ce fierbe copilul in mamaliga?" de Aglaja Veteranyi.

E pur si simplu altfel: subiectul, felul in care este scrisa, aforismele. Am citit-o de vreo cateva luni, dar inca fac comparatie intre asta si restul cartilor citite de-atunci si pana azi.

[older]

O prietena mi-a recomandat cartea dar aici n-o gasesc pe nicaieri...Shtii cumva de unde as putea s-o iau in format digital?

Un format digital chiar ca nu stiu unde poate fi gasit... da promit ca ma interesez si voi reveni cu amanunte

[mandarinu valah]

de departe preferata mea este Maestrul si Margareta de Bulgakov. E una din putinele carti care mi-au placut enorm si nu am reusit sa le recitesc. M-a epuizat, ca mai toate cartile scrise de rusi, care de altfel mi se par cei mai buni scriitori. Cele mai frumoase femei sunt in cartile rusesti.
Bulgakov a scris-o si a murit.
De veghe in lanul de secara nu m-a impresionat deloc. Nici nu mai tin minte mare lucru din ea, doar ca pentru anii 50 cand a fost scrisa limbajul era destul de cool.
Intr-un alt registru imi place Umberto Eco. Baudolino e cea mai ... nostima. Cred ca problema lui Umberto e ca nu poate sa fie serios pana la capat. Personajelor lui in general le cam place sa piarda timpul, sunt vag dezamagite si le place sa rataceasca prin timp si spatiu. Cam chibiti, ca si el.
Ce nu-mi place e coelho. Am citit alchimistul in 1995 cand a aparut la nemira si nimeni, nici eu, nu auzise de el. Eram in etapa esoterica a vietii de liceean si titlul era tentant. Dar nu am gasit nimic in ea, absolut nimic, am si retrogradat cartea din biblioteca intre culegerile de matematica, pe care o sa le deschid probabil cand o sa am nepoti.
Ce vreau sa citesc si nu gasesc e Omul fara insusiri de Robert Musil. Sunt 5 volume (si cartea e neterminata) si cred ca d-aia nici o editura nu se incumeta sa o tipareasca.

[gaga]

Bulgakov a scris-o si a murit.

Morala: sa nu scrieti carti bune ca dracu' va ia

[mandarinu valah]

ferice de tine mai danone, o sa traiesti mult

[nevermind]

Deprimarea shi complexele de inferioritate sunt poate doi tovarashi de viatza ce-mi vor fi alaturi pana in ultimul moment ( nu ca ash recunoashte asta fatza de alte persoane ), crizele de isterie shi 'NU MAI POT' deja sunt ca un joc pt mine ...simt cand se apropie o perioada neagra in viatza mea, in sufletul meu, apoi simt cum tot ce e bun, luminos , jovialitatea shi bucuria de a trai se scurg incet, alteori prea repede din sufletul meu...( I got some issues, we all get that :T )...Shi totushi , in intunericul ce parca ma absoarbe cu totul, pana voi fi una cu Abisul , am gasit limanul, am gasit refugiul in care sa ma ascund de gheara rece a ...
' Asha cum orice gen de putere poate ( ba in unele conditzii chiar trebuie) sa devina o slabiciune , la fel se poate ca, dimpotriva , sinucigashul tipic sa-shi transforme slabiciunea aparenta in putere shi sprijin , lucru care se intampla chiar extraordinar de des. [...] El transformase ideea ca drumul spre moarte ii este deschis in orice clipa nu numai intr-un melancolic joc al imaginatziei adolescentine, ci ishi facuse din gandul acesta mangaierea shi spijinul sau .Este adevarat ca orice zguduire , orice durere, orice situatzie nefavorabila vietzii trezea deindata in el , ca de altfel in totzi oamenii de genul lui, dorintza de a se eschiva in moarte. [...] Familiarizarea cu gandul ca, in caz de pericol, ii este deschisa orice cale de scapare il intarea , ii trezea curiozitatea de a gusta din plin durerile shi starile depresive , iar cand se afla intr-o stare deplorabila era capabil sa nutreasca sentimente de dureroasa bucurie, un fel de bucurie paguboasa, shi sa-shi zica: '' Iata, sunt curios sa vad cat poate suporta un om! Cand voi fi atins limita suportabilului nu va trebui decat sa deschid usha shi am scapat! '' Exista foate multzi sinucigashi care cashtiga tocmai dintr-un asemenea gand fotze neobishnuite '
Hermann Hesse - ' Lupul de stepa'

Sa-tzi faci o filosofie de viatza dintr-un citat, dintr-o carte , din trairile unui personaj imaginar ...pana aici shi poate mai mult de-atat nu se poate sa te marcheze o carte...sau poate e doar o prostie sa crezi, sa intzelegi , sa te identifici cu ceva ce nu a existat decat in mintea unui scriitor...

[gaga]

Deprimarea shi complexele de inferioritate sunt poate doi tovarashi de viatza ce-mi vor fi alaturi pana in ultimul moment ( nu ca ash recunoashte asta fatza de alte persoane )

brava, jigneste tot fanclubu', adica noi ce suntem momai?

sa intzelegi , sa te identifici cu ceva ce nu a existat decat in mintea unui scriitor...

in cazul matale e de prisos sa incerci a citi .... poate un film cu van damme sa te satisfaca cerebral ca in rest ...

[sol]

Definitely, Solaris, de Lem-Tarkovski: o experienta esoterica, inlantuita cu prolog si epilog: in prolog, povestea unui scatiu?pitigoi? sticlete? pe-acolo - care se prajeste-n drum spre soare, ramane-n fundul gol si-atunci, ca-n Pirandello, sar pasarile cu cate-o pana sa-l imbrace si el nu mai poate de fudul, nu atat ca altul ca el nici nu mai e, cat ca a scapat de ce-a mai fost, the guy's his own man now, chestia asta mi se lipea de minte pe la cinci ani cu sentimentul ca mi-am ales soarta. Mai trec vreo cinci si citesc un SF, o nava pleaca spre soare, euforia da de margini, ciupesc baietii buca soarelui, picioarele la sanatoasa si pac! borcanul cu melancolie: ODATA CE AI FOST ACOLO TOATE DRUMURILE SE-NDEPARTEAZA DE EL. Era sa mor si cu o ura ne-mpacata mi-am jurat atunci in barba - cred! it adds up - ca niciodata nu voi ispravi nimic din cele incepute si nici nu voi ajunge spre ce ma-ndrept, sac! In fine, cand sa uit, apare Solaris. Eram ateu, m-am identificat cu the good guy, protagonistul, Solaris era un fel de good bad guy, care freaca plastilina dupa model (amprente pe creierii nostri, codul lui peshte, acizi dezoxiribonucleici) dar nu pricepe ce face. Pe urma, insa, am inceput sa ma identific cu Solaris: mare, gras, inform, bun la inima, bun la casa omului, stie tot, poate tot... dar pica la lectia despre comunicare, pana la urma totusi pricepe ca nu-i in regula ceva cu el, in fine, coopereaza, termina de creat ce tot crea, ca ieseau doar bazaconii iar cand a facut si el o capodopera, o femeie, o Eva, sarmana nu are scapare decat sa-si ia zilele cand vede ce-i cu ea. Verrry depressing! fiecare cu bafta lui, mea maxima. Ziceam si de-un epilog, chiar mai vesel, ascultati aici: un savant tacanit tine-ntr-o casa ca-n mahalaua de altadata a Bucurestilor (adica pocita si pitita-ntre flori) niste butoaie. Zice el(quoth he):asta viseaza ca traieste si-i rege, asta-si inchipuie ca e un savant tacanit... iar asta crede ca-i un butoi care crede ca traieste si ca-i un butoi. Corolar: cine zice ala e, te crezi Solaris, esti Solaris, n-o sa va insult inteligenta sa va si explic cu litere mai mari. Asadar: ne-ndragostim de cei care ne seamana, ne restructuram dupa cartile trimise de destin la vremea potrivita... nu se spune sa stai cu burta pe carte, s-o mananci? Doar astfel de carti conteaza, pe celelalte le uitam pur si simplu.
Ar fi trebuit sa ma calibrez cu altceva, probabil, acum insa ramane asa.

[ebeenso]

de curand, mi s'a zis cum ca o carte buna te lasa apoi ca lovit in cap..
eh, singura carte care declansat o chestie de genul asta a fost, pentru mine, "Zorba" a lui Nikos Kazantzakis. pana una-alta, cartea asta te face sa realizezi ca doua, trei cuvinte mai "bombastice" (scuzati termenul) nu fac nimic in fata complexitatii unei minti capabile sa inteleaga si exprime orice prin ..hm.. sa zic.. banal. in orice caz, m'a lasat masca.

si am citit in unul din post'uri ca cineva a mentionat "Invitatie la vals" de Mihail Drumes. desi firul epic e cam previzibil, are "acel ceva" care m'a facut sa o citesc pe nerasuflate, asta acum vreo 3 ani. de! ..povestile de dragoste ;-)

adaugare: pentru a nu ma abate de la scopul topicului -vad, indelung dezbatut-,dupa ce am terminat de citit "Zorba" am stat si am bocit.mda! asa..ca la dosul carutei (comparatie nu inutila)! grec curvar si betiv ( cum mi se pare ca onk l'a descris) sau nu, ceva ceva o fi avut ori cartea (deci autorul), ori personajul, ori contextul de m'a impresionat..