Nu stiu cum o fi cu partea dramatica, n-am citit libretul nici la una, nici la cealalta. Sper sa remediez problema zilele astea

Dar fac o comparatie din punctul de vedere al nestiutorului.
Deci, Wagner - Verdi - Mussorgski fara sa cunosc libretele (desigur, la Wagner nu se mai aplica presupunerea, dar a fost o vreme cand habar n-aveam despre ce e vorba. Cam la fel cum ii incurca Colegu pe Parsifal si Gurnemanz =)) ). Vorbim doar despre muzica.
Wagner - cea mai puternica, pregnanta impresie. Melodii pe care nu le poti scoate din cap, care te obsedeaza, chiar daca le auzi o singura data. Ghionoiule, nu sari sa spui ca melodia infinita nu poate fi fredonata. Am zis eu ca trebuie fredonata? Iti ramane in cap, play si replay in strafundurile creierului... Auzi toata orchestra, o dai mai tare, o dai mai incet, mai rapid sau mai lent, asa cum te face exalteaza pe tine... Plus firescul acestor melodii, culmea, firesti chiar si daca nu stii despre ce e vorba!!! Pur si simplu te intrebi de ce nu ti-a trecut si tie prin cap acelasi lucru?!...
Mussorgski - Pacat ca n-a muncit, ca-i putea sta alaturi lui Wagner, inconjurat de glorie. Si cel mai bun comentariu: atunci cand am ascultat fragmentele puse la dispozitie de Basso, multe nopti m-am culcat tarziu pentru ca le ascultam si ras-ascultam, sau pentru ca ma obsedau... In afara de aria aia cu "atotputernic sunt", unde am inteles si eu despre ce e vorba, restul nici nu conta ce se canta. Era vorba de
muzica... si pentru mine e suficient.
Verdi (Otello) - impresie suficient de stearsa ca sa mai trebuiasca sa mai ascult o data... Cine stie, poate se intampla o minune si-mi ramane ceva in cap. Pur si simplu nu suna asa cum consider eu ca trebuie o muzica sa sune. E parerea mea subiectiva, desigur...
Vad pe diverse site-uri in care se spune ca diversi flasnetari italieni n-au atins grandoarea lui Verdi. Dupa aia stau si meditez: ce naiba inseamna grandoare la Verdi? N-am gasit-o nicaieri cand am ascultat Otello sau alte lucrari penibile de-ale lui. Si Alina spune ca Verdi are pe alocuri o orchestratie grandioasa. Si cu toate astea mie nu-mi creaza aceasta impresie! Intr-adevar, muzica poate fi tare, cu multe instrumente, dar totusi nu ma misca deloc. In schimb, cele 2 note care formeaza motivul trezirii Bruennhildei, interpretate la un numar insignifiant de instrumente, ma cutremura! Si sunt doar 2 note, dar de o frumusete si perfectiune antica!... Heil dir, Sonne! Heil dir, Licht! Heil dir, leuchtender Tag!...