Nu-mi vine sa cred ce trista e viata, nici macar "prietenilor" mei nu le pasa.
Dar asta e, poate ca o sa reusesc sa suport viata asta lipsita de iubire pana la 18 ani cand in sfarsit o sa plec si nu o sa mai privesc niciodata in urma...

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator