Chiar ieri am descoperit un ulei de maslinute care a castigat cinci premii intai si este facut la nu stiu ce manastire in Creta. L-am incercat ieri la vinete. Sa-l mananci pe paine, nu altceva

. Cel mai tare m-a impresionat pretul, e de doua ori mai ieftin decat uleiul pe care-l cumparam io de la macaronisti (si nu-l cumparam pe cel mai scump), care drept sa spun nici nu-mi prea place ca-i prea aromat.
Si ca sa nu fim total off-topic va zic – desi sunt convinsa ca stiti si voi - ca uleiul de masline in care se pun condimente, ardei iute si/sau usturoi este delicios la salate, la cartofi natur, la peste, la de toate. Cred ca numai in prajituri si inghetata nu pun.
Vinete cu sos de rosii la cuptor
Un alt rezept de vinete excelente (se pot servi si calde si reci): se spala vinetele, se taie felii grosute de-a lungul (cu tot cu coaja), se impaneaza cu usturoi, se dau prin faina, se prajesc in ulei de masline, se aseaza intr-o tava pentru cuptor. Peste uleiul in care s-au prajit vinetele se mai toarna ceva faina care se stinge apoi cu pasta de rosii. Sosul astfel obtinut se toarna peste vinete, se dau la cuptor vreo jumatate de ora si se servesc. Foarte, foarte bune.
Pastrav la gratar
Si o reteta simpla, dar foarte gustoasa de peste (conceptul ii apartine sotului): se ia un pastrav mare, mare din ala cu carne rosie (nu stiu cum i se zice), se curata, se taie rondele de doua degete de groase, se infasoara in sunculita din aia cu multa grasime (sau in feliute subtiri de slanina afumata) astfel incat sa se acopere numai partea cu pielea, se fixeaza cu scobitori, se unge pestele (partile neacoperite cu sunca) cu ulei de masline din ala condimentat si se pune pe gratar. Cand carnea se desprinde usor de pe oase, se ia de pe gratar. Se serveste cu orez fiert, sau cu cartofi natur stropiti cu ulei de masline si bineinteles cu mujdei, sau cu mamaliga si mujdei, cu ce vreti voi. Asa a fost de buuuun... Precizez ca azi am mancat doar o cafea

.
Am gasit si eu aici hribi sau bureti, nu stiu sigur ce erau in orice caz imi tot faceau cu ochiul, desi mi se pareau cam gaunoase (sau poate nu ma pricep eu). Asa am taiat-o cand am vazut pretul de 20 € kilogramul... pana una alta ma multumesc cu sampinioane cand mai mici, cand mai mari, cand albe, cand maro. Da' daca stau sa ma gandesc ca la un ruj nu ma uit la pret, cine stie, poate cumpar o data sa-mi astampar pofta

.
............................