Comentarii (im)pertinente la adresa jurnalelor

[gabuba]

Gabu, n-am timp sa citesc acuma decat postu lu Bhutu, dar sper din suflet ca asta cu budinca e caterinca.

nu, de fapt e cam ca aia "nu spune nimanui ca-ti plac mai mult muse decat radiohead, ca rade si cu curu' de tine"

[piskeshu]

Deci aia cu Muse mi-o asum, asa ca sa stie lumea cine a zis-o. In rest numa bine!

[katika]

Pacha, iti multumesc pentru apreciere. Numai bine!

[Djinn]

indubitabil, Necko.

Dar sa stii ca e destul de dureros si asa... teoretic esti liber, dar diversi incearca sa te inregimenteze, fie obligandu-te, amenintandu-te (ce, crezi ca nu exista si acum copii care nu indraznesc sa-si urmeze visul si fac ce le spun/ordona parintii sau alti binevoitori, "ca stiu ei mai bine"... si faza e ca uneori nu stiu.), fie cu rugaminti si santajuri materiale sau sentimentale... asa ca, de prea multe ori, reusesc. Si poti sa-ti spui ca e doar pentru un timp, ca dupa aia o sa faci si-o sa dregi... nda, siiiigur

Liberul arbitru? E o notiune relativa. Parca era p-aici pe undeva un tred unde se discuta libertatea si daca suntem intr-adevar liberi. Concluzia a fost ca nu, nu suntem.

[Necko]

ok. nu sunteti (suntem) liberi. sa zicem ca sunteti mai putin legati decit am fost noi. daca nu ar trebui sa facem atitea compromisuri in viata, sigur ne-am simti cu mult mai bine si cuco nstiinta mai curata. of! eu am zis! mai dajteapta si mai curata la minte si la suflet cacum am fost la 23 de ani, nu am fost niciodata. porma au inceput conpromisurile si s-a ales prafu. deci sunteti la virsta la care inca se poate. profitati!

[gabuba]

ce nu inteleg unii e ca suntem, de fapt, legati unii de altii. de maini. de picioare. de capete si limbi. noi intre noi. si cat nu vom accepta asta si vom fi pe cont propriu, ca doar in aceeasi tarana ajungem, vom continua sa ne punem piedici reciproce.
unii parinti vor ca ale lor odrasle sa urmze ase-ul ca ei, copiii, sa aiba un loc de munca bine platit si sa nu mai ceara bani de la ei. eventual sa ii si ajute. vor sa-i sacrifice pe altii pentru, in final, tot binele lor.

pana cand nu vom intelege aspectele astea atat de egocentrice ale 'libertatii', vom trai sechestrati in aceeasi jungla cosmetizata si diabolizata de inteligenta numita societate.

[si acum un exemplu pentru care s-ar putea sa mi-o fur, dar imi asum riscu'] in conceptia actuala: daca ar ramane doi oameni (de acelasi sex, ca sa nu perpetueze specia) pe o insula mica si pustie ar fi liberi? nu. tentatia ar fi ca unu' trebuie sa moara, ca sa nu-l ingradeasca pe alalalt. iar celalalt e liber sa moara de singuratate. deci primul pas e acceptarea celorlalti, al doilea e distrugerea unor notiuni si reinventarea lor.

si dincolo de toate bla-bla-urile astea, in care cre' ca 'orice cetatean' (ador generalizarile tampite) al acestei planete care se respecta s-a scaldat, e adevarat. noi suntem, teoretic, mai liberi. si ma bucura nespus ca ne putem bucura macar de teoria libertatii. i-am spus lu' bunica'miu intr-o zi "tataie, tu stii ce fericit sunt eu ca m-am nascut cand comunismu' se ducea?". a inteles ce am vrut sa spun, dar nu a inteles de unde convingerea. convingerea pentru ca probabil as fi avut ca mama, 6 si 7 la purtare tot liceul (cea mai mica medie a mea la purtare e 8! ), pentru motive 'comuniste', as fi scuipat-o intre ochi pe vanzatoarea de la paine care nu mi-ar fi dat doua paini, ci una si un colt si as fi plecat, probabil, undeva in alta parte unde sa nu fiu chemat sa spun dume de revelion tovarasului.

prin urmare eu chiar apreciez pragul de acceptare macar teoretica a libertatii de azi. practica, dupa mine, ne cam apartine.

[eyewitness]

sa aiba un loc de munca bine platit si sa nu mai ceara bani de la ei. eventual sa ii si ajute. vor sa-i sacrifice pe altii pentru, in final, tot binele lor.

maciuci la tava garnisite cu meschinarii
unde va puate duce mintea...

mai bine sterge sa nu vaza necko

[piskeshu]

Gabuba nu inteleg exemplu cu insula. E aberant ce sustii tu. Cum sa-l omoare unu pe altu? Singuratatea e groaznica atunci cand ti-e impusa.

[Necko]

ai sa rizi, aiule, dar chiar am cunoscut niste astfel de parinti, care traiau din indemnizatia (destul de bunicica, ce-i drept) de sportivi a fiilor lor. am fost de fata cind tatal, beat mort, a venit la antrenor si i-a spus acestuia sa le dea mai repede copiilor indemnizatiile respective (fro citeva milioane bune - copiii fiind sportivi de performanta) ca nu mai au bani nici de piine. dupa vreo 3 ani, copilul cel mare a murit. ma intreb din ce-or trai acum nenorocitii aceeia.

oricum, nu trebuie generalizat. dar, din pacate, exista situatii de acest fel. si inca mai pot sa-ti dau exemple. brrrr !

[Djinn]

gabuba, aiurezi la faza cu insula, clar. Parca e ceva desprins din Highlander - there can be only one

La aia cu parintii, nu pot sa ma pronunt categoric, pentru ca poate exista si asemenea indivizi.... uite, cum zice si Necko.

Io zic ca majoritatea parintilor doresc sa nu le fie povara copiilor, dar, de asemenea, si ca respectivele odrasle sa aiba bani sa-si faca toate poftele, cum ei n-au avut... si daca ajungi pensionar amarat cu pensie de doo milioane sau chiar mai mica, e bine daca progenitura poate sa te ajute. Dar asta nu inseamna ca-ti place treaba asta. Crede-ma, idealul unui om (normal) e sa fie independent, sa nu ceara de la altii, inclusiv de la copii (care au si ei angaralele lor, famelie, etc).

[eyewitness]

necko, exenple dintr-astea pot exista in cazu unor parinti descreierati dar nici aceia nu-si planifica sa-si creasca odraslele pentru a benefecia ulterior de pe urma lor. vorbim de familii cat de cat rationale si nu de cazuistica conjucturala

[Necko]

cit despre faza cu insula, ori io l-am facut pe gabuba si nu-mi aduc aminte, ori epsista alta explicatie.

acu niste foarte multi ani, cind eram exact ca gabubu, mi-am pus si io exact aceeasi intrebare: cum ar fi daca pe pamint ar raminde doar doi oameni, nu neaparat de sexe diferite. ai mei erau singuri pe tot pamintul, nu pe o insula pustie. doar ca problema mea era "oare de ce natura ar fi fost iubirea dintre ei, in cazul in care s-ar fi iubit?". imi aduc aminte ca si eu m-am gindit la varianta in care unul din ei il omora pe celalat. am si acum cirtiuta respectiva prin sertarele mele de la bucuresti. kid, nu cumva mi-ai cotrobait prin sertare ?!

editdit. aiule, tocmai de aceea am spus ca nu trebuie generalizat.

[gaga]

am citit pe sarite dar ideea pe care o propaga gabuba este, dupa parerea mea, reala. exista foarte multe cazuri (nu, nu exceptii), in care copiii se fac din egoism. sa aiba cine sa-ti dea un pahar de apa la batranete.

parerea mea.

[gabuba]

aiu, ai auzit banuiesc de copiii supra-numiti "baston al batranetii"... eu stiu - si crede-ma ca n-o spun cu usurinta - PREA multe cazuri de astfel de parinti. infecti. defecti.

ai mei erau singuri pe tot pamintul, nu pe o insula pustie. doar ca problema mea era "oare de ce natura ar fi fost iubirea dintre ei, in cazul in care s-ar fi iubit?". imi aduc aminte ca si eu m-am gindit la varianta in care unul din ei il omora pe celalat. am si acum cirtiuta respectiva prin sertarele mele de la bucuresti. kid, nu cumva mi-ai cotrobait prin sertare ?!

m-am gandit si eu sa-i las singuri pe tot pamantul, dar devenea prea generala situatia (cam ca discutia, asa) asa ca i-am izolat pe o insula mica. aceeasi specie, acelasi sex. dorinta de putere. de individualizare. instinctul de a poseda nederanjat. astea domina 'umanitatea' in toata primordialitatea presupusa de situatie. si da keshule, singuratatea e grea, tocmai d-aia alalaltu' o sa moara tocmai de ea. ca doar n-au sa stea la cani de vin fiert si povesti toata viata. via nu creste necultivata. si daca tot isi fac o vie, sa-si faca si o casa de care s-o sprijine. da, dar ala era terenu' ales de primu'. ce ne facem vecine?
asta e rationamentul pe care merg. evident, ma puteti contrazice. e facil. dar nu puteti nega ca exista in noi acele instincte care ar putea conduce catre asa ceva.

oricum, toata treaba asta cu insula e o porcarie de exemplu. ideea era de egocentrism. care sux.

[eyewitness]

exista foarte multe cazuri (nu, nu exceptii), in care copiii se fac din egoism. sa aiba cine sa-ti dea un pahar de apa la batranete.

refuz sa cred asa ceva

[Djinn]

lasand la o parte rromii, care toarna copii ca sa traiasca din indemnizatia de mama si din alocatia respectivilor puradei...

gabuba, pare-mi-se ca tu pornesti de la premisa ca trasatura de baza a omului e egocentrismul, eventual si rautatea. La o adica, daca tot suntem asa, de ce sa ne mai chinuim sa fim buni ca sa ajungem in rai? hm, io zic ca data viitoare cand te mai vezi cu mine sa te pazesti, ca n-o sa-mi mai stapanesc malefismul

Eu zic ca omul e intrinsec bun, dar lipsurile si greutatile il pot inrai. Atentie: am zis "il pot" nu "il vor", pentru ca nu toti oamenii reactioneaza la fel si, totusi, de ce se spune (si pe probatelea) ca mai degraba gasesti intelegere si ajutor din partea celui sarac decat de la cel bogat?

[gabuba]

draga, tu traiesti o utopie. n-ai inteles ce am vrut sa spun. instinctu' de supravietuire e egoist. de ce sa nu moara ca sa traiasca altul daca e asa de bun? ideea e ca n-ai inteles ce parte a discutiei ataca exemplul meu. si nici n-am sa ma mai chinuiesc sa detaliez. repet, e simplu. oamenii sunt in stare sa raporteze momentele cruciale din viata altora la propriul lor bine.

suna fatalist formurarile astea cu "oamenii face, oamenii ieste", stiu, dar vezi dincolo de generalizarea idioata. cauta ce am vrut sa zic. daca n-ai sa pricepi am sa-ti explic eu fata-n fata ce-i cu egoismu' asta

[Djinn]

vai ma scuzatz domnu geniu gabuba caruia i se iarta toate finca e geniu asa-s io, grea de cap. Sa va mai plictisesc cu prostia-mi tunatoare?

instinctul de supravietuire ala egoist se poate manifesta in cazul in care sunt atacate nevoile de baza (alea din piramida lu' Maslow), de exemplu foamea. Daca mori de foame, e foarte posibil sa-l omori pe celalalt ca sa-l mananci.

Daca, in schimb, insula iti ofera de mancare, ai si adapost, etc, sunt rezolvate acele nevoi de baza si ajungem la nevoia de siguranta. Aici, lasand deoparte altruismul, instinctul matale de supravietuire iti poate spune ca e mai sanatos sa te aliezi cu celalalt om ca sa va puteti apara de eventuali monstri preistorici care bantuie pe insula asta fantastica... iar apoi, urmeaza nevoia de iubire sau de a apartine unui grup (exact treaba de care zicea pijkeshu cu moartea de singuratate).

Deci gabubi draga, nu e totul chiar atat de simplu, albul alb si negrul negru. Oricum, daca tu te simti lup solitar si antisocial, nu inseamna ca si restul lumii e la fel

ps - daca n-am inteles, explica-mi. In general, problema nu e la receptor ci la emitator. Mesajul trebuie sa fie codificat in asa fel incat receptorul sa-l poata descifra, deci daca vrei sa fii inteles si sa comunici lasa deoparte filingul de "geniu neinteles"

[Shaki]

fluf, sa intzepenesc daca nu postezi k in cursurile de management din anu trei am coshmaruri cand te citesc
daca va splituiesc shi va trimit pe scuala veche, pariez k nu mai zicetzi o vb, asha, o sa va las sa vb pana terminatzi...
shi aiutz... eu sunt cam de parere cu dana, k copiii sunt facutzi deseori din egoism shi k sa fie parintzii in randu lumii sa aibe copil, shi putzini sunt cei care shtiu sa ishi iubeasca copiii cu adevarat, sa nu-i ingradeasca, sa nu proiecteze asupra lor propriile frustrari shi neimpliniri...

[eyewitness]

shi aiutz... eu sunt cam de parere cu dana

io v-am zis fetelor sa mai lasati dracu telenovelele si bestselurile de sanda braun

[piskeshu]

Io zic sa faceti frumos undeva un subiect despre familia din romania.

Gabuba numa tu stii ce vrei in povestea aia cu insula.

[gabuba]

vai ma scuzatz domnu geniu gabuba caruia i se iarta toate finca e geniu asa-s io, grea de cap. Sa va mai plictisesc cu prostia-mi tunatoare?

instinctul de supravietuire ala egoist se poate manifesta in cazul in care sunt atacate nevoile de baza (alea din piramida lu' Maslow), de exemplu foamea. Daca mori de foame, e foarte posibil sa-l omori pe celalalt ca sa-l mananci.

Daca, in schimb, insula iti ofera de mancare, ai si adapost, etc, sunt rezolvate acele nevoi de baza si ajungem la nevoia de siguranta. Aici, lasand deoparte altruismul, instinctul matale de supravietuire iti poate spune ca e mai sanatos sa te aliezi cu celalalt om ca sa va puteti apara de eventuali monstri preistorici care bantuie pe insula asta fantastica... iar apoi, urmeaza nevoia de iubire sau de a apartine unui grup (exact treaba de care zicea pijkeshu cu moartea de singuratate).

Deci gabubi draga, nu e totul chiar atat de simplu, albul alb si negrul negru. Oricum, daca tu te simti lup solitar si antisocial, nu inseamna ca si restul lumii e la fel

ps - daca n-am inteles, explica-mi. In general, problema nu e la receptor ci la emitator. Mesajul trebuie sa fie codificat in asa fel incat receptorul sa-l poata descifra, deci daca vrei sa fii inteles si sa comunici lasa deoparte filingul de "geniu neinteles"

aoleo, fluf. unde te duci? te-ai bagat in niste argumentatii atat inutile pentru exemplul meu simplu si pueril. exemplu atat de simplu ca nici nu-mi vine sa-l explic pe forum. ideea e ca el ataca o latura a problemei pe care daca o intelegi din prima, e oka. daca nu, e tot oka. uite, necusoru a priceput.

si hai sa nu ne implicam atat de personal in nimicurile astea de discutii ("daca tu esti anti-social nu inseamna ca..." ; "geniu neinteles") , nici macar in gluma. e prea usor sa fim sarcastici cu sarcasme asa fumate.

te pup, fluflu. lasa ca vezi tu la berea aia cine e anti-socialu' si geniu pustiit

[Djinn]

bre, ai voie sa dai quote la un post intreg?! nu-i corect

io ma recunosc vinovata de un singur pacat (lasand la o parte logoreea si faptul ca iau fanteziile prea in serios ) : ala de a incerca sa-l fac pe altul sa gandeasca exact ca mine. adicatelea taman ce nu trebuia. of. i'm so evil.

ontopic: pleci de la nenii aia unde te vazuram last time? incotro?

[sin ella]

shi putzini sunt cei care shtiu sa ishi iubeasca copiii cu adevarat, sa nu-i ingradeasca, sa nu proiecteze asupra lor propriile frustrari shi neimpliniri...

dac-ar fi kant emir p-aici ar zice ca-i ceri chiar nemurirea... Nu cred ca-i vorba de “stiutâ€Â

[eyewitness]

indiferent de ce veti face in viata si cata ura veti acumula inpotriva parintilor vostri, indiferent de raul pe care acejtia vi-l vor face, mai devreme sau mai tarziu veti ajunge la vorbele poetului insa puate o sa fie prea tarziu

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminandu-şi rostul lor,
Langă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne inapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi intarzia
Să o ia de la inceput.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumanări in cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne intoarcem in pămant,
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiaţi-i pe părinţi.

E pămantul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mana, tatăl meu,
Sărut-mana, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mana, tatăl meu,
Sărut-mana, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

[Djinn]

cine s-ar fi simtit vinovat? Si eu pe cine as fi invinuit?

intotdeauna pe parinti saracii ai mei, daca ma sfatuiesc s-o iau intr-o directie, intr-o buna zi o sa le scot ochii ca de ce. Daca nu ma sfatuiesc, ci ma lasa sa fac ce vreau, intr-o buna zi o sa le scot ochii ca de ce asta era acu niste 2-3 ani, cand inca nu iesisem din adolescenta intre timp mi-am dat seama ca nu e corect si mi-am asumat alegerile facute, mai ales ca nu m-au obligat niciodata sa fac ceva... si oricum, intotdeauna s-au gandit numai la binele nostru, al progeniturilor am niste parinti extraordinari

Cat de original !!! Mai era unul destul de faimos, Owen, care zicea la fel

huh?! cine-i ala?

ps - aiule, io te pun icnor rau ma chinui cu posturile astea lacrimogene pe bune, versurile alea ma ucid, ma rup in bucati... nu-ti mai zic ca daca ma pune naiba sa ascult melodia in fics doo secunde dau apa la soareci... of, mai bine eram insensibila, ar fi fost mult mai simplu.

[piskeshu]

Aiule, nu ne omori cu piesa aia! Slava domnului ca n-are sunet.

[eyewitness]

pijki, sori da manele n-am

[gabuba]

mie imi place:

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pămant nu in gand
Mai aude şi-n somn ochii lumii plangand
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi imbătranind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De ataţia copii şi de-atat nenoroc
Nişte cruci, incă vii, respirand tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Cată muncă in plus, şi ce chin, cat nesomn!

Chiar acuma, cand scriu, ca şi cand aş urla,
Eu ii ştiu şi ii simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămani
Fii bătrani ce suntem, cu părinţii bătrani
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti in casele lor...
Intre ei şi copii e-o prăsilă de caini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei paini.

Cine are părinţi, pe pămant nu in gand,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plangand.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans
Insă pentru potop, incă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au danşii copii?
Pe pămantul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Intr-un biet orăşel, intr-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, incă nu e pierdut,
Cine are părinţi are incă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus pană-aci,
Unde-avem şi noi insine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, cand n-ai ce să-i mai rogi,
Şi in genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocarjaţi, intr-un ritm infernal,
Te intreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară ii simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi cand te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor imputina cei ce n-au şi ne cer.
Iar cand vom incepe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia intr-un trist şi departe tarziu,
Cand vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curand,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plangand,
Şi de ce incă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea in care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plans.


ah?

[eyewitness]

acelasi autor, acelasi cenaclu, aceleasi sentimente